Nu-mi cere un raspuns. E doar o intrebare ce nu are sens. Nu stiu cum as putea sa-ti raspund. Ceea ce a fost e doar o iluzie. Si nu e bine sa ne facem iluzii. E bine sa fim realisti, nu? Doar tu imi ziceai asta! De ce imi ceri acum imposibilul?
Vrei sa mai visam cu ochii deschisi la idealuri marete pe care nu le vom atinge niciodata? Vrei ca noi sa fim un "TOT" ce poate cuceri universul? Nu crezi ca aberezi? Realitatea in care traim nu e visul tau de primavara, ci, mai degraba, o zi inchisa de toamna. Si nu te face ca nu stii ca te-am iubit... Ai fost constienta de ceea ce simt dar nu ti-a pasat. Ai continuat sa te lasi asteptata, sa crezi ca vei avea mai multa valoare in fata mea, sa crezi ca atunci cand te voi vedea te voi venera. Dar nu a fost asa, si nu incerca acum sa imi fortezi mana. Aici se va termina totul. De azi voi fi pe cont propriu. Nu voi mai astepta intrebandu-ma "Oare unde esti minunata zi de salariu?"
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere