duminică, 14 noiembrie 2010

Autoportret

Pamantul suspina…
Si ceru-mi atarna in suflet cu greu
Mi-e dor de rutina…
In viata, in vis, langa tine mereu.
Si vad luna plina…
Urasc romantismul, si pomii infloriti
Un vant ma alina
Cand in seara senina
Ies cupluri in parcuri, vad indragostiti.

Nu stiu ce-i iubirea, nu vreau s-o cunosc.
Traiesc doar cosmarul unui vis prietenesc.
Si-o ceata amara
Si-un spic de secara
Imi canta calvarul ce-adanc il ravnesc.

Imagini cu noi – fantasme straine
Fugind alegoric spre necunoscut
Tu esti prea departe…
Te chem.
Nu m-auzi.
Si vocea-mi dispare in soapte.

Si ziua ce vine, si noaptea ce trece
Graveaza a ochilor cearcane reci

Iubesc ca o piatra,
Suspin si regrete e tot ce mai am
Si timpul meu trece…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu