Da…un subiect arhicunoscut, cu care o mare parte dintre noi se confrunta :sefii.
Si cand zic sefi, ma refer la cei care nu prea au avut tangente cu cei 7 ani de acasa, cei care au o firma deschisa pe spatele »lu’ tata » si care se cred atotputernici
Povestea mea cu sefii incepe undeva pe la 18 ani, adica nu prea departe la prima vedere, tinand cont de varsta pe care o am. Si nu o sa scriu un roman povestindu-va despre toate cele 16 locuri de munca pe care am reusit sa le adun in CV in numai 4 ani de activitate. O sa ma rezum la ultimul loc de munca, cel in care sunt prins si astazi.
Activitatea mea, la firma la care lucrez in prezent, a debutat in iulie, anul trecut ca agent de vanzari tamplarie aluminiu si PVC. Nimic nou sub soare, lucrurile au mers bine inca din prima zi. Prinsesem tocmai sezonul cand se intorceau capsunarii in marsupiile lor iar vanzarile pareau ca depasesc orice limita. Eram cel mai laudat om din firma si bineinteles, ma simteam foarte mandru de lucrul acesta.
Dar (pentru ca intotdeauna exista un dar), cum orice inceput are si un sfarsit, a venit si batranul anotimp, si odata cu el, Sfanta Criza Economica, care au speriat un pic buzunarele oamenilor, si totodata i-au indepartat de « termopane ».
De aici incepe calvarul. Vanzarile au scazut simtitor, iar « dragul » meu patron care ma lauda in stanga si-n dreapta, acum imi reprosa ca nu mai sunt bun de nimic.
Am fost transferat la contabilitate unde am avut ocazia sa-i cunosc adevarata fata. Un NEMERNIC fara scrupule, care-si permitea sa jigneasca orice angajat, si care se credea cel mai destept om de pe pamant. Un copil rasfatat,care primise de la tat’su bani pentru a porni aceasta afacere, si care s-a dezvoltat tot prin relatiile batranului. Un parvenit cu aere de intelectual si alura de golan.
Cam astia sunt cei care ne conduc, si care ne fac sa tragem concluzia ca pentru a avea bani in ziua de azi, in tara in care traim, trebuie sa fim NEMERNICI.
Va salut !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu